intrepid, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. intrépide, lat. intrepidus)
Etimologie: (fr. intrépide, lat. intrepidus)
1. care nu tremură, care rămâne ferm în fața pericolului; cutezător, curajos, brav.
2. (prin ext.) care stăruie în ceva, care nu se lasă abătut de neplăceri, de obstacole; tenace.
3. (var.) (înv.) întrepid.
4. (antonime) fricos, laș, timorat.